Traiasca teatrul lui nenea Iancu! striga aici un cetatean turmentat. Acela da, teatru! anume el, teatrul lui de vorbe si de afect nu ne lasa sa ne prapadim in iuresul lui vsio pozvoleno! care ne transforma, acum si cu viteza Internetului, lumina (dar mai ales libertatea) daruita de Dumnezeu in stare de necontenita uzura, familiara si politica. Sa ne traiesti, nene, ca teatrul tau are mult vid intre replici, vid de care vorbea la timpul lui si Lao Tzu, vid in care putem construi toate mofturile prezente
Prin faptul, ca, opunandu-se parca lui Leonardo da Vinci, Cina cea de taina de la Voronet nu-l pune pe Iisus, Dumnezeu, nu om, in centrul compozitiei, ci la marginea ei. Iisus, dar si Sfantul cel mai iubit, Ioan, infipt cu degetele in haina lui Iisus, nu mai reprezinta aici echilibrul lumii create, ci, al acestei lumi si a altceva, care e atat de cutremurator, atat de fantastic, atat de infricosator, ca Ioan nici nu vrea sa priveasca incolo, ci s-a agatat cu toata furia carnii de haina Mantuitorului si